Riscul de alopecie la administrarea „Ozempic” este mai mare decât la alte medicamente similare.
Un studiu amplu al Universității din Pennsylvania a arătat că pacienții care iau agoniști ai receptorilor GLP-1, precum semaglutida („Ozempic”, „Wegovy”) și tirzepatidul („Mounjaro”), se confruntă de 1,37–1,68 ori mai des cu căderea părului decât persoanele care folosesc alte medicamente pentru diabet și obezitate. Lucrarea a fost publicată în revista .
În studiu au fost incluși peste 39.000 de pacienți din practica clinică reală. Autorii au comparat frecvența alopeciei la cei care au luat agoniști GLP-1 cu două grupuri de control: pacienți tratați cu inhibitori SGLT-2 (12.004 față de 15.221 persoane) și cu inhibitori DPP-4 (11.964 față de 11.233).
Riscul de cădere a părului a fost cu 37% mai mare comparativ cu SGLT-2 și cu 68% mai mare comparativ cu DPP-4. În cifre absolute, aceasta înseamnă aproximativ 7 cazuri la 1.000 de persoane pe an, față de 5 și respectiv 4.
Este vorba despre alopecia non-cicatricială, o formă reversibilă în care foliculii de păr nu sunt distruși. Cel mai probabil mecanism: scăderea rapidă în greutate provoacă deficit de fier, zinc și proteine, ceea ce determină foliculii să intre prematur în faza de repaus (telogen) — dezvoltându-se așa-numita efluvie telogenă.
Autorii subliniază că asocierea descoperită nu înseamnă că trebuie renunțat la medicamentele GLP-1: beneficiile pentru controlul glicemiei și scăderea în greutate sunt bine demonstrate. Totuși, medicilor li se recomandă să informeze din timp pacienții despre posibilitatea unei căderi temporare accentuate a părului, mai ales în cazul pierderii rapide în greutate și să monitorizeze nivelul microelementelor, dacă este necesar.