Anxietatea, obiceiul de a amâna treburile și modalitățile de comportament în situații de stres s-au dovedit a fi interconectate, iar la tineri și tinere aceste legături s-au manifestat diferit.
Autorii au studiat nu doar anxietatea și procrastinarea, ci și orientarea personalității — ceea ce persoana prioritizează: propriile interese, comunicarea cu cei din jur sau obținerea unui rezultat.
Cum a fost realizat studiul
La studiu au participat 76 de studenți ai unei universități de transport, cu vârste cuprinse între 19 și 22 de ani — 38 de băieți și 38 de fete. Aceștia au susținut teste psihologice care au evaluat anxietatea situațională și personală, tendința de a amâna lucrurile, prioritățile de viață și modalitățile de a face față stresului.
Prin anxietate situațională, cercetătorii înțeleg neliniștea care apare într-un context concret. Anxietatea personală este o trăsătură mai stabilă, în cazul căreia persoana este înclinată să perceapă o gamă largă de evenimente drept potențial periculoase. Comportamentul de coping reprezintă modalitățile de reacție la dificultăți: planificarea soluției, confruntarea activă, căutarea unui sens pozitiv, evitarea sau detașarea emoțională.
Concentrarea asupra propriei persoane împiedică rezolvarea problemelor
Un tipar s-a dovedit a fi comun atât pentru băieți, cât și pentru fete. Studenții orientați în principal spre propriile trăiri, nevoi și bunăstare întreprindeau mai rar acțiuni active pentru a schimba situația stresantă.
La băieți, această orientare era asociată și cu anxietatea, cu o disponibilitate mai redusă de a-și recunoaște responsabilitatea pentru dificultăți și de a căuta un sens pozitiv în experiențele neplăcute. La fete, concentrarea asupra propriei persoane era legată de o tendință mai puțin pronunțată de a analiza problema și de a elabora un plan pentru soluționarea acesteia.
Procrastinarea s-a manifestat diferit
La băieți, un nivel ridicat de procrastinare era asociat cu o planificare deficitară. Cu cât amânau mai des lucrurile importante, cu atât depuneau mai puține eforturi pentru a analiza dificultățile, a alege succesiunea acțiunilor și a pune în aplicare soluția stabilită.
La fete, procrastinarea era legată în primul rând de anxietatea personală. Cu cât participantele erau mai predispuse să vadă o amenințare în diverse situații, cu atât amânau mai des activitățile planificate. Autorii presupun existența unui cerc vicios: teama de eșec împiedică începerea sarcinii, iar acumularea lucrurilor nerezolvate intensifică suplimentar anxietatea.
Anxietatea ridicată la studente era asociată și cu distanțarea. În loc să rezolve direct problema,