Ludmila Tihonov a cercetat, pe parcursul întregii sale cariere științifice, politicile prin care regimul sovietic a închis și a distrus biserici și mănăstiri, a persecutat clerul și a încercat să elimine religia din viața publică. Cercetătoarea răspunde și la întrebarea „Cum a ajuns Rusia să dețină controlul asupra bisericilor din Republica Moldova după ce le-a distrus și le-a prigonit în perioada sovietică?”
Potrivit Ludmilei Tihonov, „geneza politicilor comuniste antireligioase trebuie căutată în decretul din 23 ianuarie 1918, prin care Biserica a fost separată de stat, iar școala – de Biserică.” Ulterior, religia a fost declarată „opium pentru popor”, iar autoritățile sovietice au început să o excludă din viața statului și a societății.
„Lenin a fost și mai drastic în această ordine de idei, excluzând religia și continuând aceeași politică în statul sovietic și ulterior, în uniunea sovietică, pentru ca apoi să o extindă și în teritoriile ocupate, inclusiv în Basarabia, chiar dacă bisericile erau românești. Slujbele și predicile erau ținute în limba română. Anume din acest motiv s-a decis că trebuiau eliminate.”
Promo
„Partidul Comunist nu a vrut să împartă cu nimeni puterea”
Întrebată de ce Partidul Comunist a atacat atât de virulent Biserica, Ludmila Tihonov explică: „Au intrat în război cu Biserica pentru că nu voiau să împartă puterea. Biserica întotdeauna avea o anumită putere asupra credincioșilor. Oamenii erau în ascultare față de Biserică, iar Biserica era o autoritate, la fel cum și parohul era o autoritate. De altfel, în acea perioadă, clericii erau printre cei mai știutori de carte, iar poporul îi asculta. Astfel, populația era educată în spiritul valorilor creștine. Partidul Comunist nu a vrut să împartă cu nimeni puterea. Astfel, a separat Biserica de stat, a exclus-o, a închis-o și a maltratat-o, dar, totodată, a și aservit-o.”
„Moscova vedea în bisericile din Basarabia focare de identitate românească”
Ludmila Tihonov consideră că politica antireligioasă sovietică în Basarabia a avut și o puternică dimensiune identitară. „În bisericile din Basarabia au văzut un pericol de propovăduire a valorilor românești, nu doar a celor creștine. Pentru ca acest focar să fie distrus, au depus efort