Scandalul celor 75 de mii de euro găsiți în beciul familiei noului procuror general, Alexandru Machidon, a readus în spațiul public o temă sensibilă, dar importantă, din societatea noastră – neîncrederea în sistemul de justiție.
Chiar dacă explicațiile oferite de procurorul general au fost acceptate de Comisia de Evaluare a Procurorilor, cazul a provocat un nou val de întrebări despre integritate, standarde duble și eficiența reformelor din justiție. În acest context, s-a întrebat câțiva experți în domeniul justiției de ce oamenii tind să privească cu suspiciune astfel de situații, unde au greșit autoritățile în relația cu cetățenii și ce ar trebui schimbat pentru ca încrederea în justiție să nu mai rămână doar un obiectiv declarat.
De ce cetățenii tind să creadă automat că moștenirile sau donațiile mari incluse în declarațiile de avere ale unor procurori sau judecători sunt obținute ilegal? Care este cea mai mare greșeală pe care sistemul judiciar a făcut-o în ultimii ani în raport cu încrederea publică? Ce trebuie să facă statul ca să schimbe percepția cetățenilor asupra sistemului judiciar?
Ilie Chirtoacă, directorul Centrului de Resurse Juridice din Moldova
Am ajuns în situația în care societatea nu mai are încredere în sistemul judiciar datorită numeroaselor investigații jurnalistice de calitate, care au demonstrat că, deși procurorii, judecătorii sau alți demnitari de rang înalt aveau salarii oficiale relativ modeste, stilul lor de viață și bunurile pe care și le permiteau nu corespundeau acestor venituri oficiale. De aceea există o percepție consolidată în societate că atunci când procurorii sau judecătorii indică donații sau alte circumstanțe „curioase” care le-ar fi permis acumularea unor averi, aceste explicații nu sunt întotdeauna credibile. Cred că situația procurorului general este, de fapt, un efect al acestor percepții. Eu nu exclud că ceea ce spune acesta corespunde adevărului, însă, având în vedere istoricul altor cazuri similare, explicațiile sale pot părea mai puțin credibile.
Cea mai mare greșeală pe care sistemul judiciar a făcut-o în ultimii ani în raport cu încrederea publică este faptul că nu a comunicat suficient. Știu că există inclusiv formatori de opinie sau foști funcționari care spun că procuratura nu trebuie să comunice, ci doar să facă dosare, dar nu este neapărat așa. Într-o societate informațională, în care toată lumea are acces la rețelele sociale, dacă nu comunici tu, vor comunica alții în locul tău. Respectiv, în asemenea situații este foarte important să existe o comunicare proactiv